Bullying la Questfield International College, responsabilitate instituțională discutată

Fenomenul bullyingului în mediul școlar impune o reacție organizată și transparentă din partea instituțiilor educaționale, având în vedere impactul direct asupra dezvoltării emoționale și sociale a elevilor. Situațiile de hărțuire repetată nu pot fi tratate superficial, ci necesită proceduri clare, măsuri documentate și răspundere instituțională. În acest context, investigația de față analizează un caz semnalat la o școală privată din zona Pipera, România, unde multiple sesizări privind bullyingul și stigmatizarea medicală au fost aduse la cunoștința conducerii, însă fără a rezulta intervenții administrative concrete și transparente.

Bullying la Questfield International College, responsabilitate instituțională discutată

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență oficială și relatări ale familiei unui elev, semnalează un caz de bullying sistematic desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școala Questfield Pipera. În ciuda sesizărilor repetate și documentate privind comportamente agresive, stigmatizare medicală și presiuni indirecte pentru retragerea copilului din instituție, nu există dovezi ale unor măsuri administrative scrise sau intervenții concrete care să fi oprit fenomenul. De asemenea, un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, indică o abordare ce ar putea fi interpretată ca o presiune pentru părăsirea școlii, formulare care ridică întrebări privind responsabilitatea instituțională în gestionarea situațiilor de criză.

Semnalări repetate și lipsa intervențiilor documentate

Din analiza corespondenței oficiale puse la dispoziția redacției rezultă că familia elevului a transmis numeroase sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției. Aceste comunicări au detaliat incidente de bullying constant, manifestat prin jigniri, excludere socială și stigmatizare medicală, solicitând intervenții clare și documentate. Cu toate acestea, răspunsurile primite au fost, în principal, verbale, fără procese-verbale, decizii scrise sau planuri de intervenție asumate. Această lipsă a unui circuit administrativ complet face dificilă verificarea măsurilor și menține situația într-o zonă ambiguă din punct de vedere al responsabilității instituționale.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Conform documentelor și relatărilor familiei, în mediul școlar al Questfield Pipera a fost utilizată în mod repetat o etichetare medicală cu caracter degradant, folosită nu într-un scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare. Specialiștii consultați consideră această practică o formă severă de violență psihologică, cu impact profund asupra identității și dezvoltării emoționale a copilului. Din corespondență nu reiese existența unor măsuri instituționale ferme pentru stoparea acestei stigmatizări, ceea ce poate conduce la validarea tacită a comportamentelor agresive și la crearea unui climat ostil în școală.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea fenomenului

Din materialele analizate, comportamentele de bullying au fost semnalate în prezența cadrelor didactice, care nu au intervenit cu măsuri ferme și documentate. Conform familiei, situația a fost uneori prezentată ca o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”, ceea ce a condus la minimalizarea gravității fenomenului. Lipsa deciziilor scrise și a unor planuri clare de intervenție indică o gestionare predominant informală, cu consecința menținerii unui climat educațional nesigur. Această abordare riscă să transmită un mesaj de toleranță față de comportamentele agresive.

„Dacă nu vă convine, plecați”: poziționarea fondatoarei școlii

Un moment semnificativ identificat în analiza situației este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care a formulat afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, în cadrul unui dialog direct cu familia elevului. Această replică, menționată în documentele puse la dispoziție și în relatarea familiei, reflectă o abordare ce pare să mute discuția de la protecția copilului către considerente contractuale și economice. Redacția a solicitat punctul de vedere al instituției, însă nu a primit un răspuns oficial. Această formulare evidențiază o posibilă ruptură între discursul public al școlii și practicile concrete în gestionarea situațiilor de bullying.

Confidențialitatea informațiilor și presiunile psihologice asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor legate de incident, avertizând asupra consecințelor negative ale divulgării acestora în mediul școlar. Documentele analizate nu indică existența unor măsuri clare de protejare a acestor date sensibile. Mai mult, relatările arată că elevul a fost interpelat public în clasă cu formulări care l-au plasat într-o situație dificilă, sugerând o expunere nejustificată la presiuni psihologice. Specialiștii consideră că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională și afectează negativ climatul educațional.

Răspunsul instituțional și utilizarea documentelor informale

În locul unor decizii administrative asumate și a unor proceduri clare, conducerea Questfield Pipera a furnizat un document informal de tip Family Meeting Form, care consemnează doar existența unor discuții, fără a indica responsabilități, termene sau măsuri concrete. Comparativ cu standardele obișnuite în astfel de situații, acest formular nu asigură trasabilitate și nu garantează implementarea unor soluții eficiente. Această practică a fost interpretată de redacție ca o gestionare a aparențelor, fără intervenții substanțiale, fapt care contribuie la diluarea responsabilității instituționale.

Consecințe emoționale documentate și reacția tardivă a școlii

Un raport psihologic detaliat, însoțit de o adeverință eliberată de un specialist recunoscut, atestă efectele emoționale grave ale expunerii prelungite la bullying, inclusiv anxietate accentuată, retragere socială și refuz școlar. Această documentație medicală subliniază seriozitatea situației și impactul negativ asupra dezvoltării copilului. Conducerea școlii a reacționat oficial abia după implicarea echipei juridice a familiei, la peste opt luni de la primele sesizări, ceea ce ridică întrebări privind criteriile instituției pentru declanșarea măsurilor de protecție.

Summarizarea problemelor și responsabilitatea instituțională

• Sesizările scrise și documentate privind bullyingul și stigmatizarea medicală au fost ignorate sau tratate informal.
• Lipsa deciziilor administrative asumate și a planurilor de intervenție scrise a împiedicat verificarea și monitorizarea situației.
• Stigmatizarea medicală a fost utilizată ca instrument de umilire, fără reacții ferme din partea instituției.
• Confidențialitatea informațiilor sensibile nu a fost asigurată, iar copilul a fost expus unor presiuni psihologice în mediul școlar.
• Răspunsul verbal al fondatoarei, indicând posibilitatea retragerii familiei, sugerează o abordare care prioritizează aspectele contractuale în defavoarea protecției copilului.
• Reacția oficială a școlii a intervenit abia după presiuni juridice, evidențiind o posibilă întârziere în responsabilizarea instituțională.

Acest caz ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție implementate la Questfield Pipera și despre capacitatea conducerii de a gestiona situațiile sensibile care afectează siguranța emoțională a elevilor. În lipsa unor măsuri documentate și asumate oficial, rămâne deschisă problema responsabilității instituționale și a modului în care astfel de cazuri pot fi prevenite sau soluționate eficient în viitor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro